Acasă

Despre noi

Resurse umane

Resurse materiale

Proiecte e-Twinning

Proiecte Erasmus

Proiecte educative

Arhivă

Protecția datelor

Despre noi

[contact-form-7 id="198" title="Formular1"]

Aşezarea cea mai importantă a depresiunii cu acelaşi nume, Beiuşul este atestat documentar
în 1291-1294, în Socotelile de dijme ale Episcopiei din Oradea”. Existenţa unei puternice
comunităţi româneşti autonome faţă de stăpânul de pământ – Episcopia catolică de Oradea – este
dovedită de un document din 1363, care îl menţionează pe Ioan, voievodul de Beiuş („Jwan
Waywoda de Bulenus”).
Documentul din 1410, emis de judele Beiuşului , Paul Chapo, are o dublă semnificaţie: 1.
atestă faptul că Beiuşul are rangul de „civitas” (oraş) şi 2. prezintă instituţiile proprii românilor:
„voievodul Petru, cu toţi cnezii şi juraţii beiuşeni”, deci, un sfat al „oamenilor buni şi bătrâni”,
tipic obştilor româneşti. Peste 4 decenii, în 1451, diploma episcopului Ioan Vitéz de Zredna
ridică Beiuşul la rangul de oraş liber, cu drept de sigiliu propriu, situaţie confirmată de mai multe
ori între 1491 şi 1782, ultima consfinţire a statului urban al Beiuşului venind din partea
împăratului Iosif al II-lea. ….